Zece membri de partid

Zece membri de partid

* de Pastorel Teodoreanu

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

La multi ani!

La multi ani cu sanatate,
Domnul sa va dea de toate,
Poate un strop de fericire,
Poate unul de iubire,
Poate unul de noroc,
Poate toate la un loc!
15467472-happy-new-year-2013-isolated-on-white

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 8,800 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 15 years to get that many views.

Click here to see the complete report.

despre despartire

În curtea cu păsări s-a îmbolnăvit cocoşul.

Nimeni nu mai credea că va mai ajunge a doua zi să mai cânte.

Despărţirea era iminentă.

Găinile erau îngrijorate. Ele credeau că soarele nu va mai răsări dacă maestrul lor nu-l va mai chema.

A doua zi însa ele au vazut şi au înţeles: soarele a răsărit ca în fiecare altă zi şi nimeni şi nimic nu l-a oprit.

*Poveste persana

tot eu

e 3.20 a.m. si nu pot dormi.

m-a afectat mai mult decat am crezut moartea mamei lui rusu.  l-am vazut miercuri dimineata mergand spre spitalul schuler. vorbea la telefon si plangea. mi-am inchipuit ca e cev grav, dar nu ma asteptam… nici nu vreau sa-mi inchipui ce e in sufletului lui.  dumnezeu sa o ierte…

prin urmare, „bantui” pe net, nu am niciun pic de somn si ma gandesc… imi trec tot felul de ganduri prin minte…

de ce, intotodeaua, ne gandim (si eu nu fac exceptie) la ceea ce ne lipseste? mereu vedem partea goala a paharului… nu ni se intampla un lucru sau nu e o stare… si rareori multumim pentru ce avem…

asa ca… MULTUMESC.

multumesc pt ca sunt sanatoasa, sunt alaturi de ai mei si de sora-mea (pe care as strange-o de gat uneori, dar de iubit o iubesc oricum :)) si ca am (sper) capul pe umeri.

daniela

 

 

2010 in review

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads This blog is on fire!.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 10,000 times in 2010. That’s about 24 full 747s.

In 2010, there were 216 new posts, growing the total archive of this blog to 371 posts. There were 153 pictures uploaded, taking up a total of 38mb. That’s about 3 pictures per week.

The busiest day of the year was December 5th with 202 views. The most popular post that day was :(:).

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were ro.wordpress.com, ph-online.ro, mail.yahoo.com, profiles.yahoo.com, and facebook.com.

Some visitors came searching, mostly for tinkerbell, mos nicolae, daniela mihalachioiu, chuck norris facts, and betty boop vector.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

 

:(:) November 2009

2

 

Top 15 Cele Mai Uimitoare Coincidente February 2010
1 comment

3

 

Chuck Norris Facts March 2010

4

 

Coridoarele secrete ale Bucurestiului… October 2009

5

 

trandafirul roz August 2009

Scoala sangelui, a durerii si a viselor neimplinite.

De-a lungul timpului, am fost indemnata de multe ori sa scriu cateva randuri despre anii petrecuti in scoala de balet. Stiam ca o voi face la un moment dat, dar nu am incercat niciodata. Se afla insa in mine ceva care astazi ma indeamna sa o fac. Sa scriu despre una dintre cele mai sumbre, semnificative si imposibil de uitat perioade ale vietii mele.

Aveam 3 sau 4 ani si am fost dusa de catre mama pentru prima oara la opera. Lacul lebedelor. Ea spune ca timp de aproape 4 ore am stat nemiscata, cu gura deschisa si fara a-mi putea dezlipi ochii de la ceea ce se petrecea pe scena. Eu imi amntesc doar ca stateam intr-o loja in partea dreapta, pe un scaun mare si patratos, muzica venind din fosa si o mare de tutu-uri albe care se invarteau in ritm ametitor. Ea a fost atunci surprisa si incantata de fascinatia mea pentru balet, iar eu stiu doar ca dansam pe strada si ea ma ruga sa ma potolesc. Au urmat 4 ani de cursuri de balet la Opera Romana.

Magda, profesoara care aduna zeci de fetite in Studioul nr 1 fusese candva balerina, nu lipsita de gratie si care punea in scena anual cate 2 spectacole intitulate “Atelierul de papusi”. M-am simtit minunat pe scena de la 5 ani. Imi placea faptul ca lumina reflectoarelor facea specatorii sa dispara, iar eu nu imi mai vedeam parintii sau bunicii. Imi placeau cabinele cu oglinzi mari, trusele de farduri, costumele, cortina grea si roasa, mirosul podelei si praful din culise. Agitatia din pauza, mama care ma astepta dupa ce terminam primul dans si imi schimba cu viteza luminii costumul pentru cel de-al doilea. Cocul mereu prea strans si “cipicii” roz.

Ziua in care am invatat ca “cipicii” se numesc defapt “felxibili”, iar ca dresurile poarta numele de “maiou de picior” a fost ziua in care baletul a incetat sa mai fie un sir de aplauze infinite si panglici roz. Eram in clasa a treia, primele zile si mama era in fata scolii atunci cand am iesit. Mi-a zambit si mi-a spus ca de a doua zi voi merge la scoala de balet. O scoala adevarata unde voi lucra zilnic, nu doar de 2 ori pe saptamana ca la Magda. O scoala pentru profesionisti. Aveam sa devin balerina.

Am ajuns in fata scoalii intr-o zi mohorata. Primul soc, cladirea. O constructie gri, urata, cu aspect de policlinica de cartier si fara niciun copac stufos in curte, asa cum imi imaginam eu. Am intrat tematoare si o profesoara slaba si cocosata m-a luat in primire. M-a condus catre un birou tinunda-ma de ceafa. II simteam mainile reci, degetele osoase si unghiile lungi cum imi intrau in carne. A inchis usa in urma ei, lasand-o pe mama afara si mi-a ordonat sa ma dezbrac pana ajung in chiloti. Alte trei profesoare ma priveau nerabdatoare. Dupa cateva minute de examinare, in care m-au rasucit pe toate partile si m-au impuns cu degetele ca pe o creatura extraterestra, au concluzionat. Nu eram “rea”, dar teribil de grasa. Am fost trimisa un etaj mai sus pentru a-mi cunoaste invatatoare si am fost prezentata clasei formate din 11 copii: papanasul cel nou. Nu mai eram Sabina, eram un papanas. In aceeasi seara, in timp ce ma jucam in spatele blocului, pe la ora 6 am fost strigata de mama. Prima mea cina de regim: o bucatica de branza si 2 rosii.

A doua zi am facut cunostiinta cu prima profesoara de balet: Domnisoara Pavel. O domnisoara tanara, poate prea tanara, cu un par lung, drept si plictisitor. Ochii mari si privire rautacioasa, respiratie care miosea in permanenta a tutun si tigari, un corp solid si picioare foarte groase. Nu era balerina si nu dansase niciodata in viata ei. Domnisoara Pavel m-a urat din prima clipa in care am calcat pragul salii de balet. Timp de 3 ani, am reprezentat distractia ei suprema. Pe langa faptul ca eram grasa, eram un copil problema, iar principala mea problema era faptul ca gandeam. Faptul ca aveam o personalitate mult prea bine definita si ca nu ajunsesem la Liceul de Coregrafie impinsa de parinti. Eram unul dintre cei cativa copii veniti acolo pentru ca iubeam baletul. Nu aveam corpul perfect, nu eram schiloada si nici nu ma trimisesera ai mei pentru ca nu ma ducea mintea dar aveam picioare lungi. Dar mai presus de orice, insulta pe care o aduceam clasei si scolii intregi, era talentul meu pentru balet. Gratia, expresivitatea, acele lucruri care au contat pentru mine mai mult decat picioarele perfecte, dar care nu erau admise in scoala de balet romaneasca.

Doamnisoara Pavel m-a batut. Cu nuiaua si cu batul pana imi rupea “maioul de picior” si imi provoca rani. M-a tras de par si m-a imbrancit. Domnisoara Pavel m-a injurat. Se distra copios batandu-ma in ritmul muzicii cantate la pian. Domnisoara Pavel intra dimineata in sala, se uita la mine si spunea niste cuvinte pe care nu le voi uita niciodata: “Sabina, te-am vazut si mi-ai stricat ziua. Dispari din raza mea vizuala”. Singurul meu gand in fiecare zi era cum sa fac sa nu o supar pe Domnisoara Pavel. Sa o privesc, sa o evit, sa-i zambesc, sa ma ascund dupa pian. Domnisoara Pavel m-a obligat intr-o zi in care imi uitasem ghiozdanul sa lucrez in chiloti. A deschis apoi usa salii si a invitat baietii mai mari care se plimbau pe coridor sa se uite cum “lucreaza astea mici”. M-a adus in fata clasei, m-a umilit in pielea goala si apoi m-a dat afara sa repet pana imi iese pirueta pentru ca era nedemna de ora ei. Domnisoara Pavel ne invata ca in sala de balet nu exista prietenie. Daca una dintre noi lesina, cealalta isi continua lucrul si se bucura in sinea ei ca nu mai are competitie. Ne invata sa ne uram si sa ne inscenam diverse mici porcarii. Domnisoara Pavel avea preferate. Domnisoara Pavel imi dadea 7 in fiecare an la examen. Domnisoara Pavel m-a facut sa ma simt cel mai urat si incapabil copil. Un soi de esec, de broasca raioasa care sta printre lebede stralucitoare si nu trebuie sa le atinga cu niciun pret.

A urmat doamna Santo. M-a chemat la pregatire suplimentara o vara intreaga impreuna cu elevii de clasa a 12-a. Aveam 11 ani si tineam regim cu supa de varza. Faceam cate 500 de abdomene la calorifer apoi ea ma ciupea de burta. Ma intreba cum ma suport cand ma privesc dimineata in oglinda si daca nu mi-e rusine de ceea ce vad. Doamna Santo fusese balerina candva, in trecut, dar acum era doar o doamna in varsta, supraponderala si bolnava de diabet. Au venit in acelasi an in clasa mea Raluca si Miruna. Cele doua fiinte perfecte. Slabe, fusiforme si flexibile. Raluca venea uneori in weekend in vizita la mine acasa pentru ca era din Iasi, iar mamei mele i se rupea sufletul sa lase un asa copil singur in weekend. Ea primea piure si pui. Eu salata de cruditati. Ele au fost luate la olimpiada. Eu nu. Aproape am implorat-o pe doamna Santo sa imi permita sa particip la olimpiada, iar cand in sfarsit a acceptat, mi-am jurat sa nu mai pun gura pe nicio firimitura de mancare pana in ziua olimpiadei. Aveam parte oricum de un regim alimentar foarte strict. Mama nu imi dadea sa mananc decat legume, fructe si cate un colt de paine extra prajit. O puneam uneori pe sora mea sa fure o bucata de ciocolata pentru mine in zilele in care nu mai rezistam. Mancarea era cel mai mare dusman, un demon, dar in acelasi timp un taram exotic pe care imi doream cu nesat sa-l pot explora.

M-am pregatit cateva luni pentru olimpiada. Dimineata cursurile normale de scoala, apoi studii, pian si repetii la opera pana seara tarziu. Picioare insangerate din cauza poantelor, Spate obosit, entorse, rani, umflaturi, erau doar parte din ceea ce insemna sa fii profesionist, nu sa “prestezi precum un functionar” asa cum ne reprosa doamna Santo ca faceam uneori. “Ridica fetito mainile alea! Atarna precum niste crengi uscate. Esti o vaca, o nesimtita si nu vei dansa niciodata”, erau jignirile din repertoriul zilnic.

Imi amintesc sala de balet cu geamurile aburite, mirosul inchis, costumele imbibate de traspiratie, lacrimile de furie, durere si rusine. Urletele infioratoare, palmele peste spate si suturile in fund. Corepetitoare obosita si trista. Oglinzile ciobite. Baietii rai care imi spuneau ca sunt grasa si colegele dispretuitoare care ma acuzau ca nu iubesc indeajuns baletul cat sa mai slabesc niste kilograme. Ura si invidia lor atunci cand eram singura care memora exercitiul din prima, singura care zambea si inchidea ochii atunci cand intindea bratul. Singura care asculta indemnul “trimite energie din brat, esti o unda de lumia, esti o raza care nu se termina.” Cocul meu care nu statea niciodata bine si din care iesea negresit un zuluf. Picioarele prea scurte, deschiderea prea mica, turatia proasta si cou de pied-ul insuficient de arcuit. Remarcile fetelor din clasele mai mari in vestiar care se uitau insistent la sanii mei si radeau de mine. De ce ii aveam la 14 ani? De ce aveam sani, coapse si de ce deveneam femeie? Era gresit. Eu eram o greseala in sala de balet.

In ziua olimpiadei, una dintre profesoarele din scoala, o femeie cracanata, cu fata mancata de varsat de vant si un suflet negru, m-a vazut plangand de durere intr-un colt . Degetele de la piciorul drept imi erau atat de ranite incat nu ma mai puteam tine pe poante. Mi-a aruncat o incurajare: “Cred si eu ca piciorul ala, saracul, nu mai poate sa duca, la cate tone atarna pe el”. Mi l-am imbibat in xilina si am intrat pe scena. Au fost cele mai frumoase 3 minute ale vietii mele. Purtam un tutu rosu, o floare in par si eram slaba. Slabisem considerabil pentru olimpiada. Ajunsesem la 40 de kg. Sufletul mi-a dansat odata cu picioarele, scena se topise, spectatorii nu mai existau. Zambeam larg, imi intindeam mainile dincolo de culise, iar aplauzele mi-au umput inima de bucurie. M-am prabusit la final in bratele mamei si am plans de fericire.

Am castigat locul 2. Un loc onorabil si un rezultat bun. Toate celelalte colege ale mele castigasera locl 1. Patru fete pe acelasi loc intai. Eram acasa, in sufragerie cand profesoara a sunat sa anunte rezultatele. Am cazut pe podea. Am plans, am urlat, am fost zguduita si am cedat. I-am spus mamei ca acesta este sfarsitul. Ca nu mai rezist si toate eforturile mele au fost in zadar. M-am simtit mai umilita ca oricand, batjocorita si tradata.

A doua zi, toata lumea a fost socata. Sabina sa paraseasca scoala de balet? Cea mai talentata eleva? Fruntea clasei la invatatura si un copil atat de deosebit? La ultimul clopotel, doamna Santo a plans si mi-a spus: “Sa nu uiti iciodata ca esti un om atat de talentat.” Dar uitasem cu ani in urma.

Au trecut 10 ani de la prima mea zi in Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti. Dupa ce m-am retras, nu am mai putut dansa niciodata. Acum, la 19 ani, am intrat din nou intr-o sala oarecare de balet in Londra. O profesoara rusoaica mi-a spus la sfarsitul orei ca am niste brate superbe si ca sunt foarte talentata. Ca am picioare puternice in care se vede o scoala buna. Nu le mai antrenasem de peste 5 ani. M-a privit in ochi si nu m-a indrebat de ce nu sunt pe scena. M-am uitat la reflexia mea in oglinda salii de balet si am vazut scoala sangelui si a durerii. Scoala nefericirii si a baletului ca un chin. Am vazut de ce nu mi-am putut implini visul si de ce nu am dansat Giselle macar o data. Nu as fi putut fi niciodata una dintre cele treizeci de lebede din ansamblu, si chiar daca nu am avut corpul perfect, trebuia sa fiu cea mai buna. Sa fiu prima lebada. Am fost in schimb ratusca cea urata, omida care nu se trasnforma in fluture.

Cand am fost intrebata cat de greu sau de dificil este sa iti sacrifici copilaria, am raspuns ca nu stiu. Nu am sacrificat nimic. Nu orele de munca, sau faptul ca m-am privat de mancare si desene animate mi-au umbrit acei ani. Poate nici bataile, durerea fizica si oboseala nu imi bantuie acum amintirile. Desi nu mi-a dat voie sa ma imprietenesc, sa zambesc sau sa ma bucur atunci cand dansez si nu mi-a permis sa visez, liceul de coregrafie m-a invatat sa fiu disciplinata. Ordonata, responsabila si grijulie. Matura, pedanta si muncitoare.  Mi-a rapit in schimb un lucru pe care incerc din rasputeri sa il recuperez. Nu ma refer la sansa ori  satisfactia de a fi Giselle. Nici la o poveste fara final fericit. Ci la un lucru mult mai pretios: increderea in mine.

19.04.2010

* articolul original il puteti gasi pe http://tgwhpo.com/2010/04/19/scoala-sangelui-a-durerii-si-a-viselor-neimplinite/

training… pentru femei si barbati

* de la justina

Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii

Curs special pentru barbati

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Program: 4 module – dintre care unul obligatoriu

Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport 350 ore)

Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos pe ei (50 ore)
2. Sa nu zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele  (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii  (550 ore)
4.  Sa inteleg ca pantalonii nu se duc niciodata singuri pana la dulap (800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)

6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez (350 ore)

Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de 2 ore (exercitiu practic)

Modulul 4: Curs de bucatarie
1. nivelul 1  (incepatori):   Electrocasnicele: ON = deschis, OFF = inchis
2. nivelul 2  (avansati): Prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1.  Calcatul-acest proces misterios; de la masina de spalat, pana la dulapul de haine
Tema 2 . Riscurile umplerii tavii pentru cuburi de gheata (demonstratie sustinuta de diapozitive)
Tema 3.  Tu si electricitatea. Avantajele economice in urma angajarii personalului calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4.  Ultima descoperire stiintifica: A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie  (practica laborator)
Tema 5.  De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-aicasatorit cu ea.
Tema 6.  Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC.

Tema 7.  Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (teleconferinta cu Univ. Harvard)
Tema 8.  Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9.   Masina de spalat – acest mare mister din casa.
Tema 10. Diferente fundamentale – cosul pentru rufe si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11. Barbatul in scaunul pasagerului > Este posibil sa nu vorbeasca sau sa nu se agite in timp ce ea parcheaza ?
Tema 12.  Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta.

Curs special pentru femei
Obiectivul pedagogic al cursului este dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Durata:      Brunete – 1,5 luni / modul;  Roscate –   3 luni / modul;   Blonde – 6 luni / modul

Modulul 1
1. Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2. Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3. Cum pastrez ordinea in poseta ?  (sub control strict)
4.  Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore – notiuni elementare
5. Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6. Curs de programare I  (toate categoriile): Folosirea cuptorului cu microunde
7. Curs de programare II  (numai brunetele si roscatele):Videorecorderul

Modulul 2

1.   Ecuatia cu o necunoscuta. Autoturismul.
2.   Exercitii de dinamica grupului. Ce trebuie sa fac cand stau in masina.
3.   Partea 1 – Diferenta intre carosabil si trotuar
4.   Frana si acceleratia – provocare sau necesitate?
5. Cutia de viteze. Descriere completa.  (pentru blonde, numai cutia automata)
6.   Notiuni elementare de fízica. Corpuri in miscare.
7.   Adevaruri optice: Culorile semaforului
8.   Curs special: Parcarea in garaj
9.   Ecuatia cu mai multe necunoscute. Cutia cu scule.

10. Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie.
11. Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
12. Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri. (Da, este posibil!)
13. Curs de supravietuire V: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si al apei.

Modulul 3
1.  Notiuni elementare: Nicio cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului.
2.  Vocabular I: Definitia cuvantului “DA”. Corectarea exercitiului “Esti gata?”
3.  Vocabular II: Definita notiunii “ 5 minute”
4.  Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5.  Drept cetatenesc I: Numai barbatii discuta despre fotbal.
6.  Drept cetatenesc II: Femeile nu se amesteca in aceste discutii.
7.  Psihologie (nivel elementar): Cum evit intrebarile inutile – de exemplu “Ma iubesti?”, “Sunt frumoasa?”, “Am ceva special?”
8.  Adevaruri zilnice I: Si femeile ragaie.  (exercitii de grup)
9.  Adevaruri zilnice II: Mustata – o problema ?  Comunicari stiintifice pe tema “Lama, ceara sau penseta?”
10. Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa – Definirea notiunii “Limita de suma”

11. Comportamentul la cumparaturi. Dezbaterea temei: “Si eu pot cara naveta de bere”
12. Logica (nivel mediu). De ce mama ta nu e binevenita la noi?  (1000 studii de caz)

Modulul 4

1. Telefonul. Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup – 4 femei / telefon (nu uitati sacul de dormit!)

2. Machiajul. Metamorfoza femeii

3. Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai !
4. Terapia TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate
5. Oglinda – martor obiectiv

Ai uitat sa zambesti, ai uitat sa multumesti!

http://doipedoi.com/

Traim niste vremuri pe care le simtim putin cam dure. Experiente grele, momente stresante si crize propovaduite peste tot nu fac decât sa ne înraiasca. E o scuza ce încerc sa o formulez în minte când ma gândesc la faptul ca am uitat “sa multumim”. Nu am omis sa facem gestul, rostim cuvântul sau schitam zâmbetul ci chiar am uitat cum se multumeste. Putin prea rai si prea egocentristi luam tot ceea ce primim prea repede si prea fortat. Cu gândul poate ca ni se cuvine. Si chiar de ni s-ar cuveni, un multumesc rostit într-o secunda e pretul cel mai mic pentru o stare buna.

Si-apoi mai cred ca multumescul a disparut si de rusine. O rusine atât de ciudata si inversa gândirii sincere, un fel bizar de a fi cool ce pare a fi ciuntit de orice forma de manifestare a bunului simt.

Daca ne-am propune într-o zi sa numaram câti de multumesc auzim în situatiile privite de la distanta, ca spectatori ne-am întrista. La magazin, omul servit a înlocuit multumescul rostit în timp ce-si ia produsul cumparat cu bombaneala despre pret si restul prea marunt, despre sacosa prea scumpa si pâinea prea mica. Dintr-un taxi daca ajungi la destinatie si vrei sa coborî ti-e frica sa rostesti un multumesc mult prea devreme pentru ca o regula nescrisa spune ca asa renunti la rest si multi renunta doar la multumesc. Câti spun un multumesc frumos atunci când iesa din restaurant sau bar? Când li se tine usa la lift sau li se face loc sa treaca împingând carutul de cumparaturi în supermarketul aglomerat? Putini, din ce în ce mai putini si mi-e teama ca vom uita de tot.

Nu vreau sa cred ca traim într-o vreme a mitocaniei generale în care lumea da si ia, pretinde, cere, fura, plateste, reproseaza si doar asteapta. Vreau sa daruim, multumim, rasplatim si recunoastem. Sunt lucruri, stari si sentimente mult mai naturale si usoare decât lipsa încruntata a unui multumesc ce se propaga cu nesimtire cam peste tot. O alta scuza mi s-a formulat cândva în gând, aceea c-am uitat cum se primeste. Orice. De la un compliment sau gând frumos la un cadou. Lumea daruieste din ce în ce mai rar si-atunci când primeste nu stie sa reactioneze sau a uitat ca multumescul a fost inventat pentru momentul ala.

“Un spirit tînar si rebel ar fi, într-o lume a mitocaniei generalizate, de o politete desavîrsita, si-ar face un merit din a cunoaste bibliografia pe tema, politetea de-a lungul secolelor, s-ar lauda sa redescopere coduri ale bunelor maniere uitate de toti. Le-ar aplica fara gres, spre stupoarea tuturor.” (Ioana Parvulescu, România Literara,  Intoarcere în secolul 21″).

E trist ca am ajuns sa cred ca pot fi nonconformista împartind multumescuri. Dar sunt. Si-mi face bine sentimentul. Încercati o cura de “multumesc frumos”. Va garantez un rezultat vizibil în timpul cât un zâmbet vi se va lipi de chip si-o stare de bine de suflet.

articolul original aici si aici

Ce floare esti?

Cifra care-ti reprezinta ziua de nastere poate sa-ti dea informatii despre tine: cine esti, care ti-e drumul in viata si ce trebuie sa faci pentru a fi fericita Ce floare esti?

Floarea Soarelui

daca te-ai nascut intr-o zi de 1, 10, 19 sau 28

Compatibilitati: Bujorul, albãstreaua, orhideea.
Numere norocoase: 1, 11, 16, 19, 22, 25, 31.
Zile favorabile: Duminica si luni.

Cine esti? O persoana care, asemenea florii soarelui, are nevoie de stralucire. Esti dinamic(a), placut(a), genero(a)s(a), vrei sa te afli in centrul atentiei si chiar ai un magnetism care va acapara atentia multor persoane! Ai idei bune si esti in stare sa le pui in practica. Felicitari!

Destin: In tinerete poti alege un drum care sa nu duca nicaieri…numai ca te vei opri la timp. Oricum, te vei descurca minunat in cele mai dificile situatii! Oamenii te vor admira pentru faptele tale.

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa te lasi calauzilt(a) de ceea ce simti, dar sa nu calci in picioare sufletele celorlalti. Sa te straduiesti sa nu fi autoritar(a), impulsiv(a) sau imprudent(a)! Bafta!

Bujor

daca te-ai nascut intr-o zi de 2, 11, 20, 29

Compatibilitati: Bujoul, albãstreaua, orhideea, macul si margareta.

Numere norocoase: 1, 4, 7, 9, 18, 27, 33, 42.

Zile favorabile: Duminica, luni, vineri.

Cine esti? O persoana foarte pasionala in tot ceea ce face! Esti perseverent(a), oricat de dificila ar parea situatia in care te afli. Esti loial(a), iti indeplinesti responsabilitatile intr-un mod exemplar. Nu poti trai singur(a), esti pasional, dar si foarte posesiv(a), uneori sufocant(a) in manifestarile de tandrele.

Destin: Iti place mult natura, dar actiunile tale au ca scop asigurarea unui trai confortabil, fara probleme. Din acest punct de vedere esti un(o) invingato(a)r(e)!

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa nu subapreciezi oamenii si sa nu-i jignesti. Sa nu fi incapatanat(a) si inflexibil(a). Fii mai curajo(a)s(a)! Doar respectand aceste principii vei fi impacat(a) cu tine si cu cei din jur. Succes!

Papucul Doamnei

daca te-ai nascut intr-o zi de 3, 12, 21 sau 30

Compatibilitati: Macul, trandafirul, papucul-doamnei.

Numere norocoase: 6, 9, 15, 18, 24, 27.

Zile favorabile: Sambata, duminica, luni.

Cine esti? O persoana instabila si imprevizibila, exuberanta si timida in acelasi timp. Nu iti place sa stai prea mult intr-un loc, situatiile si personajele trebuie sa se schimbe pentru a te simti bine. Programele si regulamentele nu sunt pentru tine pentru ca ai impresia ca-ti ingradese libertatea la care tii atat de mult. Esti foarte curio(a)s(a) si ai nevoie in permanenta de lucruri care sa-ti alimenteze curiozitatea.

Destin: Desi puneti totul sub semnul jocului dragostei si al intamplarii, informatiile pe care le acumulati va fac indispensabil din punct de vedere professional. Aveti, de asemenea, o capacitate mare de adaptare si integrare.

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa nu mai fii atat de superficial(a)! Sa-ti fie mai clara notiunea de fidelitate. Sa nu mai fi imprastiat(a), mai multa rigurozitate te va ajuta in tot ce vei intreprinde.

Albastrea

daca te-ai nascut intr-o zi de 4, 13, 22 sau 31

Compatibilitati:Albastreaua, margareta, bujorul, macul.

Numere norocoase:
1, 7, 16, 19, 20, 25, 29.

Zile favorabile: Sambata, duminica, luni.

Cine esti? O persoana fidela, care, la randul ei, are mare nevoie de stabilitate. Ai un dezvoltat simt al ordinii si incepi de multe ori sa organizezi si vietile celorlalti. Dar firea ta profunda si sensihila va fermeca orice persoana care te va cunoaste cu adevarat. ” Nu-ma-uita”, nu-i asa?

Destin: Toate actiunile pe care le vei intreprinde au un grad minim de risc. In concluzie, suceesul iti va fi de la bun inceput asigurat 90%.Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Da dovada de tact cand iti impui punctul de vedere. Exprima-ti sentimentele fata de iubit(a) si fata de familie!

Iris

daca te-ai nascut intr-o zi de 5, 14 sau 23

Compatibilitati: Toate florile.

Numere norocoase: 1, 10, 19, 28, 30, 38.

Zile favorabile: Miercuri, vineri.

Cine esti? O persoana dinamica, sociabila si sincera, simpatica si foarte inteligenta. Esti echilihrat(a), dar o jignire te poate transforma intr-un vulcan! Respecti oamenii si astepti acelasi lucru din partea lor. Ai o mare capacitate de adaptare.

Destin: Poti deveni dependent(a) de placeri de tot felul care, numai o data gustate, te iau in stapanire. Cu umor, vei intretine multe relatii doar la nivelul flirtului, pentru ca te distreaza seductia in sine, dar si sexualitatea. Persoanele din jurul tau vor fi capabile sa poarte discutii interesante, pentru ca alt gen de oameni nu accepti in jurul tau. E O.K. sa fii selectiv.

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa vezi lucrurile asa cum sunt si sa fii mai retinut(a).

Mac

daca te-ai nascut intr-o zi de 6, 15 sau 24

Compatibilitati: Trandafirul, papucul-doamnei.

Numere norocoase: 3, 6, 9, 21, 24, 27, 30.

Zile favorabile: Marti, joi, vineri.

Cine esti? O persoana intuitiva, care anticipeaza situatii si chiar face profetii in toata regula! Esti un bun psiholog, nimeni nu poate avea secrete fata de tine. Esti sensibil(a), rafinat(a ) s i te cufunzi uneori in reverii adanci…

Destin: Esti romantic(a) si toata viata vei cauta un partener potrivit. Din acest motiv S-ar putea sa te casatoresti de mai multe ori… Esti sensual(a) si iti cauti echilibrul in prezenta iubitei /iubitului. Absenta unui partener potrivit te poate duce la dezechilibru interior. E totusi posibil ca in cele din urma ea/el sa apara in carne si oase.

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa-ti descoperi si sa-ti folosesti aptitudinile! Evita alcoolul si drogurile.

Orhidee

daca te-ai nascut intr-o zi de 7, 16 sau 25

Cine esti? Persoana sensibila, cu un simt dezvoltat al datoriei. Esti gata sa-i ajuti pe cei din jur intr-un mod total dezinteresat. Te detasezi in multime, cu toate ca nu o faci intr-un mod constient. Esti de o frumusetc izbitoare, care nu se incadreaza neaparat intr-un tipar, ci pur si simplu atrage atentia.

Destin: Vei fi dezamagit(a) cand vei observa ca ceilalti nu accepta regulile de oneslitate de la care tu nu te abati. Esti marcat(a) de tristete in mod ohisnuit, dar trebuie sa o controlezi. Calatoriile ar fi o solutie pentru a-ti risipi melancolia in peisaje. Caminul pe care ti-l doresti e unul bine organizat. Stii sa iubesti, iar profunzimea sentimentelor tale va fi pentru partener o binecuvantare!

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Calatoreste! Nu-i lua pe ceilalti prea in serios!

Margareta

daca te-ai nascut intr-o zi de 8, 17 sau 26

Compatibilitati: Albastreaua, bujorul, macul, floarea-soarelui.

Numere norocoase: 4, 8, 22, 24, 26, 31.

Zile favorabile: Sambata

Cine esti? O persoana modesta, rezervata, dar perseverenta. Sensibil(a), susceptibil(a), prudent(a). Esti in defensiva, de multe ori capitulezi prea usor.

Destin: Vei avea prieteni putini, dar adevarati. Esti tandru(a) si astepti acelasi lucru de la partener, asa ca-l vei cauta destul timp… Dar ceea ce e cu adevarat important e fericirea care iti va umple intr-o zi inima pentra ca esti o persoana norocoasa!

Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa nu fi suspicio(a)s(a) cu toata lumea.

Trandafir

daca te-ai nascut intr-o zi de 9, 18 sau 27

Compatibilitati: Papucul-doamnei, macul.

Numere norocoase: 9, 15, 18, 24, 27, 30.

Zile favorabile: Marti, joi, vineri.

Cine esti? O persoana temperamentala si impulsiva, adesea expusa consecintelor neplacute ale propriilor fapte. Accepti sarcini dificile Si esti foarte curajo(a)s(a). Esti capabil(a) sa faci mari sacrilicii. Familia si prietenii se pot bizui pe tine. Ai o receptivitate ascutita la stimulii sentimental-erotici.

Destin: Nu se poate trece usor peste interesele tale vitale. Ii vei deranja pe multi datorita simtului moral foarte dezvoltat. Vei urmari idealuri carora le vei consacra intreaga ta energie. “L’important ce la rose…”Ce sa faci pentru a fi fericit(a)? Sa nu iti neglijezi partenerul .

banc – s-a intamplat ceva cu mama?

Doua neveste discutau despre viata lor, iar una din ele incepe sa se planga:
– Draga, nu stiu ce sa ma mai fac cu sotul. Tot timpu’ numai: „Mamei nu i-ar placea asta”, „Vai, de-ar vedea mama ce facem”, „Mama zice ca nu e bine”, „Mama face mai bine asta” si tot asa… Nu mai suport, daca-l mai aud o data cu ma-sa il omor.
– Draga, o sfatuieste cealalta, cred ca trebuie sa fii tu mai feminina, sa te comporti mai provocator, sa-i trezesti simturile si sa-l faci sa uite de maica-sa!
Zis si facut. Seara, tipa isi imbraca cea mai sexy lenjerie de dantela neagra, manusi negre de matase lungi, jartiere fine negre de satin si se intinde pe pat…
Sotul intra, o vede si exclama:
– Aoleu! De ce esti toata-n negru? S-a intamplat ceva cu mama?