My Brief Life as a Woman

My Brief Life as a Woman

By DANA JENNINGS (Lonnie Schlein/The New York Times)
* articol publicat in „The New York Times” – June 2, 2009

As my wife and I sat on the couch one night this past winter, reading and half-watching the inevitable HGTV, I started sweating hard and my face got so fevered and flushed that I felt as if I were peering into an oven.

I turned to Deb and said, “Man, I’m having a wicked hot flash.” And she said, “Me, too.” Then we laughed. You laugh a lot — unless your hormones are making you cry — when you’re having menopause with your wife.

I was in the middle of treatment for an aggressive case of prostate cancer last winter, and it included a six-month course of hormone therapy. My Lupron shots suppressed testosterone, which is the fuel for prostate cancer.

When your testosterone is being throttled, there are bound to be side effects. So, with the help of Lupron, I spent a few months aboard the Good Ship Menopause with all the physical baggage that entails. It’s a trip that most men don’t expect to take.

The side effect that surprised me most were the hot flashes — not that I got them, I was expecting that, but by how intense they were. They often woke me in the middle of the night and made me sweat so much that I drenched the sheets. In midwinter I’d walk our miniature poodle, Bijou, wearing shorts and a T-shirt. I sometimes felt as if Deb could fry eggs on my chest. (It’s also a bit disconcerting when your hot flashes are fiercer than your wife’s.)

When it comes to hot flashes, ladies, I salute you. After my brief dalliance with that hormonal phenomenon, it seems to me it’s an under-reported condition. And it’s certainly under-represented in the arts. Where are the great hot flash novels or movies? How come there’s not a Web site or magazine called “Hot Flash Monthly”?

Hand in hand with the hot flashes came the food cravings. I lusted after Cheetos and Peanut Butter M&M’s, maple-walnut milkshakes, and spaghetti and meatballs buried in a blizzard of Parmesan. Isn’t it funny how cravings very rarely involve tofu, bean curd or omega-3 oils?

Then there was the weight issue. During the six months I was on Lupron I gained about 25 pounds. That was partly a byproduct of the cravings, but it also stemmed from the hormonal changes triggered in my body.

And I hated it, hated it, hated it. I had never had to worry about my weight, and I began to understand why media aimed at women and girls obsess over weight so much. It was strange and unsettling not to be able to tell my body, “No,” when it wanted to wolf down a fistful of Doritos slathered with scallion cream cheese.

When I wasn’t devouring a king-size Italian sub or smoldering from a hot flash, it seemed that I was crying. The tears would usually pour down when I got ambushed by some old tune: “Sweet Baby James” and “Fire and Rain” by James Taylor, “That’s the Way I’ve Always Heard It Should Be” by Carly Simon and, yes, “It’s My Party” by Lesley Gore. Not only was I temporarily menopausal, but it appeared that I was also turning into a teenage girl from the early 1970s.

There were other side effects, too, like headaches and fatigue. But when I started drinking Diet Coke for the first time in my life, my son Owen couldn’t take it anymore. He said, “Dad, are you turning into a chick?”.

So, what else did I learn during my six months of hormone therapy?

Even though I only got to spend a brief time on the outer precincts of menopause, it did confirm my lifelong sense that the world of women is hormonal and mysterious, and that we men don’t have the semblance of a clue.

And, guys, when your significant female other bursts into tears at the drop of a dinner plate or turns on you like a rabid pit bull — whether she’s pregnant, having her period or in the throes of menopause — believe her when she blames it on the hormones.

One more thing. I don’t really know whether menopause likes company — you’d have to ask my wife that — but I do know that it really, really likes HGTV and Peanut Butter M&M’s.

 

* articolul original il gasesti aici:

http://well.blogs.nytimes.com/2009/06/02/my-brief-life-as-a-woman/

 

orarul organelor

Vechii învăţaţi chinezi cunoşteau orarul organelor. Organismul îşi trimite întreaga energie către anumite părţi ale sale, la un moment dat. S-a demonstrat ştiinţific că cine nu respectă şi tulbură repetat ritmul interior se îmbolnăveşte mai des şi mai reprede.
 
Ora 6
Este momentul trezirii organismului. Chiar dacă incă moţăim, corpul nostru a intrat în priză, s-a apucat de producţia de hormoni. Zahărul din sânge, aminoacizii şi hormonii acţionează la capacitate maximă. La această oră trebuie evitate alcoolul şi nicotina.
 
Ora 7
Inima intră în viteza a cincea. Începe producţia de hormoni sexuali. Cine preferă sportul făcut dimineaţa face o greşeală pentru că inima este suprasolicitată, iar rezultatul este acelaşi. La această oră trebuie servit micul dejun, dar înainte este indicat să beţi un pahar cu apă, pentru a ajuta digestia.

Ora 8
 Orgnismul tânjeşte după “combustibil”. Din nefericire este şi ora la care au loc cele mai multe infarturi şi accidente vasculare cerebrale. Este ora ideală dacă vreţi să vă faceţi o analiză a sângelui. Dacă o amanaţi pentru altă oră,compoziţia sângelui va fi schimbată din cauza stresului.

Ora 9
Organismul receptează cel mai slab senzaţia de durere, este imun faţă de frică. Chimioterapia şi injecţiile trebuie făcute acum, căci nu vor fi complicaţii, iar datorită toleranţei sporite a organismului, şansele de vindecare cresc.

Ora 10
Este ora învăţatului, creierul este cel mai receptiv. Capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme este maximă. Temperatura corpului atinge punctul superior. Acum este momentul ideal pentru a pleca la drum cu maşina deoarece atenţia şi reflexele sunt sporite.

Ora 11
Corpul nostru îşi arde grăsimile. Gurmanzii pot consuma orice după pofta inimii. Cu puţin înaintea prânzului inima şi circulaţia sanguină se află în momentul lor de vârf. Evitaţi să mergeţi la un consult cardiologic pentru că medicul cardiolog vă poate pune un diagnostic greşit.
 
Ora 12
S-a dus deja jumătate din zi. Un pui de somn n-ar strica. Organismul este ocupat cu producerea de acizi, iar creierul nu este deloc în formă. Din cauza lipsei de oxigen trebuie să staţi în faţa unei ferestre deschise. Stomacul este singurul organ cu adevărat activ. Acesta se pregăteşte pentru a primi mâncarea şi a produce sucul gastric.
 
Ora 13
Scade atenţia, totul este programat pentru digestie. Este ora mesei de prânz urmată de o mică relaxare. După masa de prânz bila începe să acţioneze, digerând şi absorbind lipidele din fluxul intestinal. Cine are probleme trebuie să ia medicamentele specifice pentru a o activa.
 
Ora 14
Forţa vitală este foarte scăzută. Organismul trebuie să se odihnească.

Ora 15
Creierul se pune din nou în mişcare. Ne putem continua în forţă activitatea. Atenţia şi puterea de concentrare sunt în formă maximă. Dacă aveţi de lucru pentru acasă acum este momentul.
 
Ora 16
Trezirea creierului este urmată de revitalizarea corpului, dispus să intre în funcţiune. Este ora ideală pentru un program de exerciţii fizice. Plămânii şi căile respiratorii sunt larg deschise. Faceţi o plimbare în aer liber. La această oră acţionează cel mai bine medicamentele de stomac.

Ora 17
Mâinile simt nevoia să intre în funcţiune. Oamenii de afaceri au o putere de convingere neobişnuită, pictorii fac minuni, scamatorii se simt în formă. Sportivii ştiu deja, cine se antrenează, sau concurează obţine acum cele mai bune rezultate. La acestă oră se înregistrează cele mai multe recorduri sportive.
 
Ora 18
Este ora activităţilor culturale. Simţurile sunt foarte ascuţie în acest moment al zilei. Papilele gustative şi simţurile olfactive receptează nuanţele cele mai fine. Este momentul de maximă activitate în ceea ce priveşte creşterea unghiilor şi a părului. Corpul este însă puţin obosit. Nervii reacţionează la durere sau furie.

Ora 19
Organismul este cel mai dispus să accepte medicamentele, iar pielea tânjeşte după îngrijire, porii pielii se deschid şi asimilează produsele cosmetice. Dar atenţie, scade tensiunea.
 
Ora 20
Cresc capacităţile vizuale. Este momentul să alegeţi materialele şi modelele vestimentare. Ultima masă a zilei nu trebuie luată mai târziu de ora 20, căci corpul reacţionează deja într-un ritm redus. Ficatul înregistrază o activitate intensă, astfel băuturile alcoolice fiind mai bine tolerate la acestă oră.

Ora 21
Scade temperatura corpului şi metabolismul. Nu se mai asimilează nici un aliment. Mâncarea rămâne nedigerată sau digerată pe jumătate. Doar stomacul şi ficatul mai lucrează.
 
Ora 22
Ficatul “trage pe dreapta”. Stop fumatului, căci în pauza ce survine în funcţionarea ficatului, organismul absoarbe toată nicotina nefiltrată.

Ora 23
Începem să visăm cu ochii deschişi. De la această oră corpul se linişteşte… Nervul parasimpatic responsabil cu acest lucru reduce schimbul de substanţe, tensiunea, temperatura, activitatea cardiacă la minim. Producţia de cortisol, hormonul stresului, este oprită. Dacă vrem să fim frumoase trebuie să ne culcăm la această oră pentru că acum începe procesul de regenerare a celulelor pielii.

Ora 24
După perioada maximă din activitatea sa, organismul se autoreglează la minim pe scala sa de funcţionare şi se programează „pentru mâine”. Este obligatoriu ca acestă oră să ne găsească într-un somn profund.
 
Noaptea, între orele 2 şi 4, toate simţurile sunt în stare de inhibiţie. Este momentul catastrofelor de tot felul, a accidentelor rutiere, a naufragiilor şi a accidentelor de muncă. Între ora 3 şi 5 scade tensiunea arterială.

Dimineaţa reţinem mai uşor informaţiile, dar pentru a le păstra în memorie pe termen lung trebuie repetate după-amiaza.

Ce e un 710?

La service vine o blonda si cere un “saptesutezece”. Vanzatorii se uita unii la altii mirati si se duc la mecanic.
Acesta o intreaba pe clienta:
– Ce-i acela un “saptesutezece”, frumoasa doamna?
– Stiti, chestia aia mica din mijlocul motorului… Am pierdut-o si-mi trebuie alta, raspunde blonda.
Ca sa inteleaga despre ce e vorba, mecanicul ii da un pix si o hartie si o pune sa deseneze piesa.
Femeia traseaza un cerc cam tremurat in mijlocul caruia scrie 710, dar asta tot nu-l lamurste pe mecanic.
Asa ca o duce afara pe blonda la o masina cu capota ridicata si o intreaba:
– La masina asta vedeti vreun “saptesutezece”?
– Desigur, raspunde ea bucuroasa aratand cu degetul. E chiar aici!
 
Daca nu te-ai prins inca ce-i acela un “saptesutezece” uita-te mai jos. 

banc – s-a intamplat ceva cu mama?

Doua neveste discutau despre viata lor, iar una din ele incepe sa se planga:
– Draga, nu stiu ce sa ma mai fac cu sotul. Tot timpu’ numai: „Mamei nu i-ar placea asta”, „Vai, de-ar vedea mama ce facem”, „Mama zice ca nu e bine”, „Mama face mai bine asta” si tot asa… Nu mai suport, daca-l mai aud o data cu ma-sa il omor.
– Draga, o sfatuieste cealalta, cred ca trebuie sa fii tu mai feminina, sa te comporti mai provocator, sa-i trezesti simturile si sa-l faci sa uite de maica-sa!
Zis si facut. Seara, tipa isi imbraca cea mai sexy lenjerie de dantela neagra, manusi negre de matase lungi, jartiere fine negre de satin si se intinde pe pat…
Sotul intra, o vede si exclama:
– Aoleu! De ce esti toata-n negru? S-a intamplat ceva cu mama?

Singurătatea omului – Omar Khayam

„Singurătatea omului” de Omar Khayam
 

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei –
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai –
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
– Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima , firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

The Century of „LESS” – the 21st Century

Our Communication: Wireless
Our Phones: Cordless
Our Cooking: Fireless
Our Food: Fatless
Our Sweets: Sugarless
Our Labor: Effortless
Our Relations: Fruitless
Our Attitude: Careless
Our Feelings: Heartless
Our Politics: Shameless
Our Education: Worthless
Our Mistakes: Countless
Our Arguments: Baseless
Our Youth: Jobless
Our Ladies: Topless
Our Boss: Brainless
Our Jobs: Thankless
Our Needs: Endless
Our Situation : Hopeless
Our Salaries: Less and less